Cu câteva luni înainte să înceapă pandemia COVID19, eu abia fiind mutată în Turcia, soțul meu m-a surprins cu o mini vacanță în Cappadocia sau cum o denumesc ei Kapadokya. Era sfârșitul lui octombrie, încă vreme frumoasă afară de plimbat însă friguroasă ( noaptea am ajuns la 0 grade, iar ziua 14 maxim ). Prin recomandarea prietenilor, a ales cazarea și biletele de avion și iată surpriza era gata.
Am zburat dimineața devreme la ora 8 ( ca să ne bucurăm din plin de zi) din aeroportul Sabiha Gokcen, un zbor de 1 ora și 20 de minute ( cam cât facem din București în Istanbul ) și iată că la ora 10 eram acolo.
Vă spuneam că prin recomndare a rezervat cazarea, un loc de altfel super-mega-minunat, pe care îl recomand cu mare drag. De ce? Indeplinea multe din condițiile necesare unei familii cu copil:
• avea grădină mare și securizată • avea camere de tip family • locație centrală • preț foarte bun
Locația se numește Dreams Cave Hotel și o găsiți accesând linkul http://dreamscave.com/ este condusă de o familie cu membrii de toate vârstele, persoane menite să îți ofere confortul dorit.
Locația este în Ortahisar, Nevsehir astfel că ne-au asigurat și transferul de la aeroport la hotel. Ne-au așteptat cu camerele încălzite și mic dejun pregătit. Ulterior am ieșit să descoperim împrejurimile, nu înainte de a primii căteva sfaturi legate despre acea zonă.
Ortahisar este un oraș mic din districtul Ürgüp din provincia Nevșehir, în Cappadocia, Turcia. Ortahisar are 14.262 locuitori din 2015 și este situat la aproximativ 20 km est de capitala provinciei, Nevșehir.
In imediat vecinătatea hotelului se afla Castelul din Ortahisar pe care l-am și vizitat în acea zi. Cetatea, înălțată deasupra orașului Ortahisar, este una dintre cele mai mari atracții turistice ale sale. A fost deschisă publicului în 2013, după renovări ample. Deși este mai puțin cunoscut decât celebrul său omolog din Üçhisar, călătorii care fac un efort de a urca pe vârf vor fi pe deplin recompensați de priveliștile uimitoare din vârf. Panorama văii Hallacdere – valea coșurilor de zână și vulcanul maiestuos, acoperit de zăpadă, Erciyes, care se conturează la orizont, fac cea mai mare impresie asupra vizitatorilor.
Ziua următoare am pornit către altă zonă de vis, la Muzeul în aer liber Zelve, situat între Urgup si Avanos. Valea Zelve este un loc care efectiv îți ia respirația prin natura peisajului. Este practic un sat de peșteri părăsite în care creștinii și musulmanii au trăit în liniște împreună până în 1924.
Muzeul este deschis între 8-17 pe timpul iernii și 8-19 pe timpul verii. Prețul biletului este de 18 tl. La intrarea în muzeu se află o zonă de shopping antichități și elemente decorative, restaurante și stații de autobuz. Inclusiv noi am luat transportul în comun, orele sunt fixe așa că îți e aproape imposibil să ratezi cursa. O zi destul de obositoare dar plină de încântare, descoperiri și nu în ultimul rând de shopping și măncare bună.
Recapitulând, până acum am fost în Ortahisar, Urgup si Zelve ( restul fotografiilor le regăsiți în galerie ).
Următoarea locație vizitată a fost Avanos, imediat după Zelve, fiind aproape. Primul lucru a fost să găsim un restaurant să mancăm ți tare noroc am avut, căci am ales unul minunat cu mâncăruri tradiționale extrem de gustoase, printre care Testi Kebab. https://www.youtube.com/watch?v=O7M50njvsFE
A fost o experiență unică din toate punctele de vedere: peisaje, mâncare, cultural. O să vă întrebați de ce nu spun nimic despre călătoria cu balonul cu aer, lucru pentru care de fapt majoritatea turiștilor se duc acolo. Ei bine, nu numai faptul că eram însoțită de copil mic mic, dar plecarea se făcea la ora 5-6 dimineața, pe cănd frigul cel mai ștrașnic. Nu imi place frigul, iar camera mea la ora aia era calda și confortabilă.
Vă pot spune că prețul nu era fix, era negociabil de la agenție la alta. Am primti oferte între 150-250 eur per pasager, de obicei cei cu 150 eur, erau cei care mai aveau nevoie sa umple unu-doua locuri ( dacă nu ma înșel erau până la maxim 8 pasageri).
Am mai vizitat Uchisar și Valea Porumbeilor care de asemenea m-au lasat fără respirație. In Valea Porumbeilor, casele (peșterile) erau în munte fără drum de acces, scări sau alte variante. Sun tare curioasă cum ajungeau în interiorul lor.
Concluzie, recomand cu mult drag Cappadocia, nu o dată ci de mai multe ori. Eu cu siguranță trebuie să revin pentru plimbarea cu balonul cu aer.
Pentru mai multe poze accesati galeria articolului, vă promit capturi incredibile.