Momentul apariției simitului este estimat acum 600 de ani. Dacă vă întrebați unde în lume se mai gasesâște, veți vedea că nu se află în nicio altă țară.
Aventura simitului în Imperiul Otoman datează din secolul al XIV-lea. În acest secol, a reușit să-și ia locul în mesele sultanului și în bucătăria palatului.
În ultima parte a lucrării sale intitulată „Tufet-i Mubariz”, o carte medicală manuscrisă turcească, Hekim Bereket menționează tipuri de alimente și produse de patiserie printre care menționează si simitul.
Cei care au început să lucreze în brutării aparținând „clasei Sekban”, o ramură a ienicerilor, au fost numiți producători de simituri și au existat maeștri angajați sub numele de „Simitçi Ustası” în cuptorul palatului.
Din jurnalul de călătorie a lui Evliya Çelebi, aflăm că vânzătorii de simit din Istanbul lucrează în 70 de brutării, în total 300 de soldați, dintre care unii lucrează ca ucenici ai brutăriilor la care sunt afiliați.
In 10 iunie 1910 producătorii de simit au fondat o asociație numită „Simitçiler, Ekmekçi și Börekçiler”.
În secolul XXI, simit apare în diferite ocazii. De exemplu, pictorii europeni au folosit frecvent vânzători de simit în lucrările lor. Cel mai faimos dintre acestea este pictorul italian Giovanni Birindesi.
Multe dintre gravurile care descriu perioada Istanbulului lui Abdül Mecit au producători de simit. Un alt pictor este Warwick Goble, care ilustrează și pictura în ulei „Bagel Seller”.
In timpul celui de-al doilea război mondial producția simitului a fost redusă:
- Datorită cantității reduse de făină din timpul războiului , fabricarea de covrigi a fost interzisă pentru o vreme. După această interdicție, care nu a durat prea mult, producția de făină a fost eliberată la normal și producția sa a fost eliberată din nou.
- După cel de-al doilea război mondial, s-au încercat diferite metode în vânzările sale și, chiar dacă s-a încercat să fie vândut în pungi și în moduri diferite, s-a văzut că gustul s-a deteriorat, iar covrigi au fost vândute din nou pe tejghea.
EXISTĂ TREI TIPURI DE SIMITE
1 – Inel de bază: Se aruncă în cuptor cu o lopată ca pâinea.
2 – Gătit în tigaie.
3 – Roată de cazan: Are mai puțin susan și aspect strălucitor.
Ce este Simit?
Simit este o pâine rotundă de susan din Turcia. Cunoscută și sub numele de covrig turcesc, Gevrek sau Koulouri, această pâine crustă este probabil cea mai comună pâine din Turcia. Se servește de obicei la micul dejun și are întotdeauna o formă de inel. Simit este de obicei vândut în căruțe la Istanbul și oamenii care le vând se numesc simitci.
În ce fel este diferit simitul turcesc de covrigi?
Singura similitudine între simit și covrigi este probabil că ambele sunt circulare. Simit nu este atât de gros și este mai crocant decât covrigul. Textura simitului este mai ușoară în comparație cu covrigi și în mod tradițional sunt complet acoperite cu semințe de susan.
Ingrediente tradiționale simit:
La fel ca multe alte rețete de pâine, o rețetă clasică simit necesită făină, drojdie, sare, făină, zahăr, apă și ulei vegetal. Ceea ce face această pâine sa diferite de orice altă pâine este că este scufundată într-un amestec de melasă și apă înainte de a fi rulată într-un bazin de semințe de susan. Combinația de melasă și apă conferă acestei pâini rotunde acea culoare maro unică, suplimentată cu o dulceață foarte ușoară.
Există atât de multe rețete pentru această pâine turcească și unele dintre ele au ingrediente la fel de simple precum făina, apa și drojdia. Ne-au trebuit câteva încercări pentru a perfecționa această rețetă simit și a o apropia cât mai mult de cea pe care o veți găsi într-o brutărie turcească. Pentru rețetă, consultați secțiunea Rețete din cadrul blogului nostru.